Acquis-ul comunitar
Download referat
Total vizualizari: 989
Numar de cuvinte: 446
Mişcările de capitaluri
2.1 Raporturile dintre libera circulaţie a capitalurilor şi libertăţile de stabilire şi de prestare a serviciilor
Exercitarea libertăţilor de stabilire şi de prestare a serviciilor presupune o liberalizare prealabilă a anumitor deplasări de capitaluri. Astfel, libertatea de stabilire postulează unui investitor comunitar de a avea participaţii într-o societate stabilită într-un alt stat membru sau de a creea o filială. Este, de asemenea, cazul liberei prestaţii a serviciilor în cazul sectoarelor sensibile, bancar şi al asigurărilor, care presupune o liberalizare a capitalurilor pe termen scurt (hot money) şi transferuri pentru executarea contractelor de asigurare .
Pentru liberalizarea progresivă a circulaţiei capitalurilor dintre statele membre au fost necesare 3 directive:
Prima este cea din 11 martie 1960 , uşor modificată în anul 1962 (Directiva din 18 decembrie 1962, JOCE, L.49, 22 ianuarie 1963). Acesta a repartizat mişcările de capitaluri într-o anexă prevăzând 4 grade de liberalizare diferite. În acest fel, liberalizarea a fost necondiţionată pentru investiţiile directe legate de dreptul de stabilire.
A doua directivă importantă este cea din 17 noiembrie 1986 . Acestă directivă liberaliza, în special creditele pe termen lung, legate de operaţiuni asupra titlurilor care nu erau negociate la bursă. Veritabila liberalizare a venit odată cu adoptarea celei de-a treia directive, din 24 iunie 1988 , care liberaliza mai ales mişcările pe termen scurt.
Prezentată într-un mod foarte schematic, Directiva din 24 iunie 1988 lasă statelor membre libertatea de a lua măsuri de reglementare a lichidităţii bancare, chiar dacă ele puteau avea consecinţe asupra operaţiunilor de capitalurilor efectuate de instituţiile de credit cu nerezidenţi. Directiva mai permitea măsuri de control administrativ, mai ales pentru a se împiedica fraudele fiscale, sau pentru a se face respectate regulile prudenţiale în sistemul bancar, sau în scopuri statistice.
În sfârşit, directiva mai conţinea o clauză de salvgardare specifică, în cazul circulaţiei în cadrul Comunităţii europene sau în cadrul raporturilor cu ţările terţe a capitalurilor pe termen scurt de o amploare foarte mare, implicând puternice tensiuni şi perturbări pe pieţele de schimb.
Tratatul de la Maastricht, fără a abroga Directiva din anul 1988, a accentuat profund liberalizarea circulaţiei capitalurilor .
Dispoziţiile tratatului au devenit necondiţionate şi cu efect direct. Principiul nu este numai acela al unei libertăţi totale între statele membre, ci şi cu privire la statele terţe. Atunci când perturbările provin din statele terţe şi există un pericol sau o dificultate gravă pentru funcţionarea Uniunii Economice şi Monetare, Comisia primeşte o putere de decizie, după consultarea Băncii centrale Europene (BCE) . Clauzele de salvgardare specifice Directivei din 24 iunie 1988 pot fi invocate întotdeauna.
Printr-o hotărâre, Konle , din 1 iunie 1999, Curtea de Justiţie a admis faptul că interesul general, în sensul dreptului comunitar, poate justifica restricţiile cu privire la libera circulaţie a capitalurilor.
Nota referatului: 3.00