Cuptorul de laborator
Download referat
Total vizualizari: 450
Numar de cuvinte: 717
Pasul următor constă în realizarea a două găuri în camera de amestec pentru a se putea monta perpendicular pe pereţii acesteia două alimentatoare unul pentru combustibil şi celălalt pentru oxigen (fig. 2). Acestea vor fi montate diametral opus în partea cu diametrul mai mare a camerei de amestec. Înainte de realizarea găurilor filetate de pe suprafaţa camerei de amestec va îndepărtat excesul de material pentru a se obţine două suprafeţe plate necesară obţinerii unei bune etanşeităţi între peretele camerei de amestec şi cele două alimentatoare.
După realizarea suprafeţelor plane cu un punctator se punctează centrul viitoarei găurii filetate cât mai aproape de extremitatea părţii cu diametrul mai mare a camerei de amestec, se realizează găurile cu ajutorul unui burghiu iar găurile astfel obţinute se filetează utilizând un tarod.
Se asamblează părţile componente ale arzătorului fără a utiliza pentru etanşare substanţe inflamabile cum ar fi lacul, vopseaua sau banda de teflon (fig. 8).
Testul de funcţionare, controlul arderii
Pentru obţinerea unor randamente de ardere optime şi pentru protejarea mediului ambiant se recomandă efectuarea controlului şi reglajului arderii cu instrumente corespunzătoare. Trebuie avute în vedere următoarele valori fundamentale:
CO2 arată cantitatea de aer în exces prezentă în procesul de ardere. Mărind cantitatea de aer, concentraţia de CO2 scade, iar dacă diminuam aerul pentru ardere, valoarea CO2 creste. Valorile acceptabile sunt 8,5-10% GAZ METAN, 11-12% GAZE LICHEFIATE B/P.
CO indică existenţa gazelor nearse; prezenţa CO arată nu numai scăderea randamentului arderii dar este şi periculos, fiind toxic. El indică o ardere proastă, care se manifestă în general în cazul când aerul este insuficient. Valoare maximă admisă: CO = 0,1% volumetric.
Instalaţia de alimentare cu combustibil gazos trebuie echipată cu toate accesoriile prevăzute de legislaţia în vigoare. Se recomandă montarea a unui filtru, a unui racord flexibil pentru a nu supune componentele la eforturi mecanice, un stabilizator de presiune şi un robinet de intercepţie la intrarea sistemului de încălzire.
Filtrul este utilizat pentru a asigura filtrarea oricăror particule ce pot fi prezente în gaz. Scopul reductorului de presiune este acela de a reduce presiunea gazului din reţea şi de a menţine constantă presiunea de alimentare, independent de presiunea de intrare şi de debit. Reducerea presiunii şi stabilizarea se face utilizând un sistem tip membrană acţionat de un resort care controlează deschiderea închizătorului utilizând pârghiile.
Se realizează reglajul flăcării astfel încât acesta să ardă în mijlocul stabilizatorului flăcării fără să bată în pereţii acestuia (fig. 12). Iniţial s-a obţinut o ardere defectuoasă întrucât flacăra lovea peretele stabilizatorului în partea de sus şi s-a coborât flacăra în centru stabilizatorului prin înfiletarea şurubului de reglaj cu aproximativ un pas.
Pentru a obţine o utilizare cât mai bună a flăcării şi implicit a regimului termic se reglează amestecul combustibil astfel încât flacăra să se formeze cât mai în faţa arzătorului(fig. 11). Atunci când se constată că arzătorul s-a răcit iar în timpul funcţionării componentele metalice nu se supraîncălzesc se strâng şuruburile reglabile pe arzător.
Testul arzătorului s-a realizat încălzind sistemul de transmitere a mişcării de rotaţie de la o maşină de spălat veche confecţionat din aluminiu constatându-se că acesta se topeşte foarte repede în aer liber (fig. 13).
Figura 14 arată primele picături de aluminiu care s-au topit şi au ajuns pe pământ. Topirea s-a realizat în aproximativ 3 minute la o presiune a gazului combustibil de aproximativ 15 psi (aproximativ 1 atmosferă).
Pentru învelişul metalic al cuptorului s-a folosit carcasa metalică cu diametrul de 510 mm izolată pe interior cu izolaţie Kaowool KS4 Plus 2400 cu o grosime de 30 mm şi zidărie refractară realizată din ciment refractar (fig. 15). Diametrul interior al cuptorului de 250 mm permite utilizarea unui creuzet cu diametrul exterior de 150 mm, partea inferioara a cuptorului va fi prevăzută cu o gaură de evacuare centrală şi cu canale orizontale de scurgere ce vor comunica cu gaura de evacuare centrală. Această construcţie va da posibilitatea evacuării metalului topit prin canalele de scurgere şi gaura de evacuare centrală în afara cuptorului în eventualitatea fisurării creuzetului sau deversărilor accidentale.
La aproximativ 120 mm de baza recipientului metalic se trasează reperul pentru secţionarea recipientului (fig. 16).
Utilizând un flex electric şi un disc abraziv subţire special fabricat pentru debitarea materialelor metalice se va secţiona recipientul metalic în două urmărind cu precizie trasajul executat pe suprafaţa exterioară a rezervorului (fig.17).
În imaginea de mai jos sunt prezentate cele două secţiuni ale recipientului metalic ce vor constitui învelişul metalic al cuptorului.
Nota referatului: Nu s-a votat inca